Decizia tarului Nicolae al II-lea de a participa la Primul Razboi Mondial a agravat conditiile de viata ale popoarelor Imperiului Rus. Somajul, inflatia si foametele care au rezultat raspandesc si mai mult nemultumirea sociala intr-un regim semifeudal. Cele doua factiuni ale Partidului Muncitoresc Socialist, mensevicii si bolsevicii, au starnit apoi sentimentul anti-tarist si anti-burghez prin organizarea de greve si demonstratii.
Mensevicii au sustinut calea democratica de a conduce prin institutiile existente, in timp ce bolsevicii, condusi de Vladimir Lenin, au aparat dictatura proletariatului. Organizate in sovietice – adunari locale de muncitori, tarani si soldati – ambele parti au fost protagonistii Revolutiei Ruse din 1917, care s-a desfasurat in doua faze.
Prima a fost Revolutia din februarie, care, urmand calendarul gregorian, a izbucnit de fapt pe 8 martie, dar este numita asa deoarece Rusia inca folosea iulianul la acea vreme. Greva generala convocata in acea zi la Petrograd, acum Sankt Petersburg si apoi capitala tarii, s-a transformat intr-o rebeliune condusa de sovietul orasului. Avand in vedere puterea revolutionarilor, Nicolae al II-lea a abdicat si s-a format un guvern provizoriu, condus de liberalul Georgi Lvov si avandu-l ca ministru de razboi pe socialistul moderat Aleksandr Kerenski.
Revolutia bolsevica izbucneste
Incapacitatea guvernului provizoriu de a raspunde cererilor muncitorilor si taranilor, precum si decizia lui Kerenski de a nu se retrage din razboiul impotriva Germaniei si a aliatilor sai, au intarit popularitatea bolsevicilor. In acest context, Lenin si-a prezentat tezele de aprilie, in care a criticat caracterul imperialist al razboiului si a cerut instaurarea dictaturii proletariatului si nationalizarea pamanturilor tarii, rezumate in celebra sa fraza „Toata puterea pentru sovietici!”.
Dupa luni de instabilitate, a inceput a doua faza: Revolutia din octombrie. Profitand de convocarea celui de-al Doilea Congres al Sovietelor, la 7 noiembrie 1917 — 25 octombrie dupa calendarul iulian — Sovietul de la Petrograd a preluat controlul asupra institutiilor guvernamentale si strategice, precum Trezoreria, oficiile postale sau centrala electrica. Lovitura finala a venit odata cu navalirea Palatului de Iarna, sediul Guvernului provizoriu. Lenin insusi a anuntat intregii Rusii caderea Guvernului si victoria bolsevicilor, iar Revolutia s-a extins curand in restul Imperiului.
Sfarsitul unui regim si nasterea URSS
Odata cu consolidarea Guvernului bolsevic, Rusia a semnat Tratatul de la Brest-Litovsk cu Germania pentru a se retrage din razboi in schimbul renuntarii la mai multe teritorii ale Imperiului. In paralel, contrarevolutionarii taristi s-au organizat in Armata Alba pentru a termina restabilirea regimului anterior. Acest lucru i-a facut pe bolsevici sa se teama ca familia regala, tinuta captiva la Ekaterinburg, va scapa, asa ca au decis sa-i execute fara proces. Uciderea lui in subsolul casei in care locuiau, la 17 iulie 1918, a marcat sfarsitul definitiv al erei tariste si a alimentat razboiul civil dintre bolsevici, cu Armata lor Rosie, si Armata Alba.
In anii urmatori, Lenin a reformat statul rus si a transformat nationalitatile Imperiului in republici. Astfel, in 1922 ia nastere Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), acelasi an in care Armata Rosie i-a invins pe contrarevolutionari prin luarea ultimei lor baze de operatiuni, orasul Vladivostok. Doi ani mai tarziu, URSS a proclamat prima constitutie. Renegati de aliatii lor din Primul Razboi Mondial si trebuind sa reconstruiasca o tara devastata de razboi, bolsevicii au avut dificultati in consolidarea modelului sovietic, dar URSS avea sa devina o putere globala pentru restul secolului al XX-lea.