Calatoria politica a lui Anwar Ibrahim este de legenda. In calitate de lider student islamist, el a fost scos din tineretea sa relativa la inceputul anilor 1980 pentru a se alatura guvernului prim-ministrului malaezian Mahathir Mohamad.
El a urcat in randuri timp de un deceniu si jumatate, devenind mostenitor – doar pentru a renunta la el in 1998 pentru a crea o miscare care cere un set de schimbari politice cunoscut sub numele de reformasi. A indurat represiunea, acuzatii de sodomie false si tortura in timpul sfert de secol care a urmat. Dar puterea a revenit in cele din urma la Anwar, acum in varsta de 76 de ani: in noiembrie trecut, dupa alegeri dezbinate, a pus la punct un guvern de unitate care l-a facut prim-ministru.
Acum, la aproape un an de mandat, el se confrunta cu ascensiunea Partidului Islamic Malaezian (PAS), care polarizeaza societatea, o economie in declin si consecintele continue din scandalul care l-a vazut pe fostul prim-ministru Najib Razak de la Organizatia Nationala a Malaezilor Unite. Partidul (UMNO) condamnat pentru coruptie in 2020. Anwar a vorbit cu TIME despre aceste probleme si multe altele, de la locul Malaeziei in competitia dintre marile puteri pana la o cultura civica a coruptiei.
Administratia Biden vede un razboi global intre democratie si autocratie, intre o ordine mondiala bazata pe reguli, condusa de SUA si una condusa de Rusia si China. Unde se incadreaza Malaezia?
Anwar: Bifurcarea nu a ajutat cooperarea regionala sau internationala. Dar tarile mici precum Malaezia nu prea pot face in privinta asta, cu exceptia mentinerii centralitatii ASEAN [Asociatia Natiunilor din Asia de Sud-Est] in politica noastra externa. Ar trebui sa fim extrem de independenti si sa interactionam si sa ne angajam cu ambele. Din fericire, avem relatii excelente atat cu Estul, cat si cu Vestul. Intentia mea este sa ma asigur ca Malaezia apare ca o democratie viabila si matura.
SUA vor sa alegi o parte. Cum ai de gand sa stai departe de asta?
Facem foarte clar ca China este un vecin important, o natiune comerciala importanta. Avem probleme [cu China] precum Marea Chinei de Sud, dar angajamentul a functionat, in sensul ca ne-am declarat pozitia si sunt asigurat ca China a spus ca nu va face nimic fara schimburi si dialog semnificative. In acelasi timp, SUA este un aliat si un prieten de mult timp si continuam sa ne angajam cu ei. Dar nu ne putem lasa intimidati in niciun fel. Un bun exemplu este decizia noastra privind 5G. Administratia anterioara, predecesorul meu, a decis sa aiba un singur sistem de retea, [de la firma suedeza] Ericsson. Pozitia mea a fost sa o continui pentru ca este o tehnologie importanta. Dar de ce nu ar trebui sa folosim ce este mai bun din ambele lumi? Asa ca am ales [gigantul tehnologic chinez] Huawei sa participe si noi. Desigur, acest lucru i-a nemultumit pe unii oameni. Dar nu ma pot abtine. Angajamentul si loialitatea mea sunt fata de poporul din Malaezia.
Guvernul dumneavoastra s-a opus recent unei harti lansate de China, care revendica aproape intreaga Marii Chinei de Sud. L-ai ridicat cu China?
Da, de fapt, am ridicat-o public. Am fost unul dintre putinii lideri ASEAN care au spus-o public in fata premierului chinez Li Keqiang in dialogul ASEAN cu Asia de Est. Dar pentru mine, ceea ce este linistitor este declaratia categorica a lui Li ca vor onora si vor respecta pretentiile celorlalti.
Au? Au existat rapoarte despre nave chineze in apele Malaeziei, de exemplu.
Am ridicat obiectii daca marina noastra identifica ceea ce consideram incursiuni – desi sustin ca este si teritoriul lor. Dar pana acum, atunci cand lucrurile sunt puse in discutie sau se exprima o nota politicoasa de ingrijorare, ele nu se retrag neaparat, ci cel putin acorda o oarecare deferenta sau consideratie. Ceea ce inseamna ca, de exemplu, nu intra agresiv in apele noastre.
Nu agresiv?
Da, da. Cand identificam cazuri in care au intrat in apele noastre si dam o nota de protest, atunci s-au indepartat de mai multe ori.
Malaezia este un exemplu rar de tara democratica cu majoritate musulmana. Dar retorica suprematista malayo-islamista este in crestere. Cum planuiti sa o combateti?
In primul rand, dezvoltarea economica. Un sistem mai just, mai echitabil, astfel incat nicio comunitate sau parte a tarii sa nu fie vazuta ca fiind ignorata sau marginalizata. In al doilea rand, desigur, este educatia, pentru ca extremismul, rasismul, bigotismul religios se inmultesc cu usurinta in randul segmentului mai ignorant al populatiei. Cand spun ignorant, nu vreau sa spun ca nu esti calificat, nu mergi la universitate. Ma refer la lipsa de intelegere a mesajului total al unei religii dependente de unii dintre mullahi si seici, cu interpretarea lor foarte ingusta si obscura. In al treilea rand, pentru a-i face sa realizeze ca Malaezia, desi este o tara predominant musulmana, este o tara multirasiala. Si am supravietuit sute de ani cu prezenta budistilor, hindusilor si crestinilor. Nu exista niciun motiv pentru care sa suparati acest lucru si sa provocati dusmanie.
Te-ai gandit vreodata sa ceri PAS sa vina la bord, deoarece guvernul tau este un guvern de coalitie?
Daca suntem pregatiti sa ne angajam cu ei, bineinteles ca facem. Trebuie sa ne. Si le-am trimis [o invitatie]… Da, am fost deschis ideii de la inceput. La urma urmei, acesta este un guvern de unitate si facem ceea ce este mai bine pentru tara noastra. Dar, desigur, vom trasa o linie. Islamul este religia Federatiei [a Malaeziei], dar aceasta este o tara multireligioasa si vreau ca fiecare cetatean din aceasta tara, de toate convingerile religioase, sa stie ca are un loc in aceasta tara.
Care a fost raspunsul PAS?
Nu a existat o respingere clara si nici un raspuns pozitiv. Climatul politic este inca putin aprins, asa ca il lasam sa se raceasca ceva timp.
OK, deci este posibil la un moment dat?
Nu vreau sa exclud asta. Desigur, in functie de acceptarea acestor conditii majore de politica.
Nu poti realiza toate reformele – orice ai fi gandit atunci – intr-un an sau in urmatorii cativa ani. Deci, daca ar fi sa prioritizati doua sau trei lucruri, care ar fi acestea?
Guvernare. Adica, in aceasta tara, jefuirea a fost o mizerie si coruptia este sistemica. Si daca opresti asta, este o poveste de succes majora . Nici o singura licitatie in ultimele noua luni nu a fost atribuita printr-un proces negociat. Exista [acum] o licitatie adecvata, un sistem transparent. Aceasta este o abatere majora de la practicile corupte din trecut. In Parlament, am format nenumarate comisii selecte. Ei pot chema ministri si functionari publici, ii pot chestiona. In justitie, nu exista nici un caz de numiri sau decizii in care sa fi intervenit.
Cererea declarata a partenerului tau de coalitie UMNO este de a obtine o gratiere pentru Najib. Ai fi unul dintre membrii consiliului de gratiere daca s-ar ajunge vreodata la asta. Cum l-ai trata?
Dupa cum am spus public, sistemul nostru din consiliul de gratiere este un proces. Este la discretia exclusiva a regelui [Yang di-Pertuan Agong].
Dar dupa sfatul tau?
Exista cateva probleme pe care Regele ar putea sa nu solicite sfatul prim-ministrului – in problema gratierilor, a investirii si unele aspecte legate de islam si obiceiurile malaeze. Am incredere in intelepciunea regelui de a proteja Constitutia.
Deci ai fi impartial fata de asta?
Adica, fiecare persoana condamnata are dreptul de a-si depune contestatia la comisia de gratiere. Si este de datoria comisiei de gratiere sa analizeze fiecare caz in mod profesional. Asta e tot ce vom face. Si fiecare membru isi va da parerile regelui. Regele are ultimul cuvant. Desigur, ei spun ca Regele poate actiona la sfatul prim-ministrului. Dar, spre deosebire de indatoririle obisnuite ale guvernului, acest sfat are limita lui, pentru ca Regele are discretie, asa cum am spus.
Am inteles. Dar daca maine ti-ar veni cazul, ce ai face?
Ma voi gandi la asta.
Oamenii de stat si liderii se gandesc la mostenire. Ce ai vrea sa fie al tau ca prim-ministru?
Se pare ca imi ceri sa ma pensionez mai devreme? As spune asta: acest om din sat care a venit, a suferit in acest proces si a vrut cu adevarat sa faca tot posibilul pentru poporul si tara lui. Asta este.
Acesta este un raspuns foarte diplomatic.
Nu, nu, nu este. Vreau doar sa-si aminteasca, iata-l pe Anwar, care este probabil nebun din multe puncte de vedere, a luptat din greu, a suferit enorm in acest proces, dar a vrut cu adevarat bine. Exista un raspuns sincer.
Ai vreun regret?
Hmm, Frank Sinatra, „My Way”. Da, regrete, am cateva. Probabil ca ar fi trebuit sa fiu putin mai rabdator, putin mai intelept. Dar nimeni in tinerete nu a fost rabdator si intelept.