Spre deosebire de presedintii anteriori ai Statelor Unite, Donald Trump nu este cel mai puternic om de pe planeta. Si nu pentru ca Statele Unite au incetat sa mai fie o superputere care copleseste cu suprematia sa militara si economica. Nu. Are de-a face, partial, cu stransoarea slaba a domnului Trump asupra acelui cal de razboi formidabil pe care a fost imprumutat pentru patru ani. Dar si cu dominatia aproape absoluta pe care Xi Jinping – cel mai inalt lider chinez – o are asupra calului pe care il antreneaza de cealalta parte a Pacificului.
Si este ca, pentru a castiga in cursa de putere, conteaza atat calaretul, cat si animalul care este calare: China are un mare avantaj in primul, iar in al doilea se reduce rapid diferenta.
Ecvinele…
Este incontestabil ca cu cat puterea economica si militara a unei tari este mai mare, cu atat este mai mare capacitatea de interferenta geopolitica a celor care o conduc. Prin urmare, pana de curand, cine a condus Statele Unite a fost, aproape prin definitie, cea mai puternica persoana din lume. Atat de clara era suprematia acelei tari. Conform cifrelor Fondului Monetar International, in anul 2000, de exemplu, economia Statelor Unite era de doua ori mai mare decat a Japoniei, a doua piata ca marime; iar din punct de vedere militar a cheltuit mai mult pentru aparare decat urmatoarele 13 tari la un loc .
Dar China a redus decalajul in 17 ani. Potrivit cifrelor Fondului Monetar International, in 2014 economia gigantului asiatic a depasit-o pe cea a Statelor Unite in ceea ce priveste paritatea puterii de cumparare (o masura a economistilor care echivaleaza cu costul vietii in ambele tari) si este o chestiune de timp inainte de depasire atunci cand este masurat in dolari curenti. Incepand cu 2011, a fost deja cel mai mare partener comercial din 124 de tari, in timp ce Statele Unite au fost cel mai mare dintre 76 de tari. Si in timp ce America de Nord dezbate daca comertul liber este bun pentru tara, China participa la Davos pentru a se incununa drept garant si protector. a pietelor deschise.
In armata, decalajul s-a redus si el. Pana in 2025, China va cheltui mai mult pentru aparare decat Statele Unite. Fortele sale militare au deja un sistem de arme suficient pentru a refuza accesul si controlul Statelor Unite in regiunea disputata a Marii Chinei de Sud. Si, desi are mai putine arme nucleare decat americanii, a atins deja punctul de echilibru: poate avea impact nuclear oriunde in Statele Unite, ceea ce implica o putere de descurajare clara.
… si calaretii lui
Cifrele par sa indice o asemanare sau cel putin o apropiere in puterea militara si economica a ambelor natiuni. Cat de mult din aceasta este amplificata sau umbrita de liderii sai?
De cand Donald Trump a intrat la Casa Alba, abordarea sa improvizata si controversata a politicii l-a determinat sa consolideze si mai mult blocajul bipartizan. In momentul in care scriu aceste documente, el nu a reusit sa adopte nicio legislatie semnificativa (desi a esuat lamentabil in incercarea sa de a reforma legea asistentei medicale a lui Obama, se pare ca reforma sa fiscala va trece). Poate din acelasi motiv, membrii cabinetului sau vin si pleaca ca niste roti libere, iar popularitatea sa, in primele 100 de zile de la alegere, a fost printre cele mai scazute dintre presedintele SUA din ultimii 70 de ani. Este un presedinte slab dupa orice standard.
Peste Pacific, exista scenariul antagonic: Xi Jinping este astazi cel mai puternic lider comunist din istoria Chinei moderne de la Mao Zedong. Actiunile lui o dovedesc. In plina campanie anticoruptie pe care o conduce, el a reusit sa-si dezactiveze cativa dintre dusmanii sai politici, inclusiv pe cel de neconceput: trimiterea la inchisoare a unui fost membru al Comitetului permanent al Biroului Politic, cel mai inalt organ al puterii.
Partidul a aprobat includerea numelui si ideilor sale in Constitutia politica ca referinta ideologica : o onoare care i-a fost conferita doar lui Mao insusi in timpul vietii sale. Si intr-o ruptura clara cu traditia partizana, el a convins recentul Congres cincinal al Partidului Comunist sa nu numeasca niciun lider al noilor generatii ale partidului in Comitetul mentionat mai sus: o sugestie clara ca Xi nu intentioneaza ca mandatul sau sa fie limitat. la cei 10 ani pe care i-au avut cei doi predecesori ai lor.
Astfel, puterea dragonului asiatic este amplificata de controlul lui Xi asupra natiunii, in timp ce cea a vulturului este decimata de un om neregulat si impulsiv. Ne aflam atunci in fata unui fapt istoric: presedintele Statelor Unite a fost dezbracat de tronul geopolitic pe care il detinea inca din cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Si este cel putin ironic ca tocmai Donald Trump a fost cel care a pierdut coroana: omul care a promis ca „America va fi primul” a terminat cursa pe locul al doilea.