E cercul acesta al bisericilor rupestre, dar sunt si cele ale bisericilor de lemn – unele dintre ele, calatoare, dupa cum se va vedea –, al bisericilor de piatra trainica si-al zidirilor manastiresti, si mai sunt cercurile interioare ale bisericilor fortificate, cetati pentru spirit, ca si pentru fiinte muritoare. Nu vom scrie acum despre toate – subiectul e amplu si cu multe increngaturi, e ca un pom al vietii, al vietii noastre spirituale, incarcat de flori, de rod si de pasari cantatoare. Vom scrie doar despre acestea trei, creionand trasee pentru calatorii viitoare.

Biserici rupestre

Ar trebui sa-ncepem desenarea unei harti a bisericilor din stanca nu din inima muntilor de cremene, ci mai dintr-o parte, din podisul stancos al Dobrogei, acolo unde Sfantul Apostol Andrei se aseza impreuna cu ucenicii sai imn preajma anului 60 e.n. Acolo s-a inceput crestinarea unui popor care avea sa devina mai tarziu poporul roman. Acolo Sfantul a propovaduit crendinta in Hristos si a uns primii episcopi si preoti ai acestui tinut si tot acolo se infiinta, dupa legenda, prima obste monahala, in locul care pana-n ziua de azi e cunoscut drept “valea calugarilor”. Urmele Sfantului Apostol Andrei le vom afla la sute de kilometri distanta, in Muscel, acolo unde manastirea Namaesti de astazi, partial pastrand structura unei vechi biserici rupestre, isi asaza etimologia pe legendara intrebare a sfantului, care patrunsese in intunericul largii pesteri: “Nemo est?” – “Nu-i nimeni aici?” ar fi intrebat el, punand in locul intunericului lumina credintei. Dar poate ca unul dintre cele mai frumoase asezaminte monastice rupestre din Carpati este cel de la Corbii de Piatra, in judetul Arges. Daca e sa dam crezare celor catorva semne arheologice, acolo a fost inainte vreme un altar dacic (piatra sacrificiilor ritualice se vede inca in fata peretelui de stanca), insa manastirea isi are inceputurile in vremea monahiei Magdalina, fiica si sotie de boier, proprietara a mosiei Corbilor, care pe la 1512 inchina lacasul domnitorului Neagoe Basarab. Locul iese in evidenta prin fresca realizata pe piatra (unica in Romania) si prin cele doua altare situate intr-un naos unic, ceea ce o face singulara in intreg spatiul ortodox european; prin aceasta, ea se “inrudeste” cu bisericile rupestre din Capadoccia.

Biserici calatoare

De ce calatoresc bisericile? Iata o intrebare care merita un raspuns. Cele mai multe au calatorit doar din sat pana in… cimitir, atunci cand oamenii locului si-au inaltat biserica de zid. Ori au fost vandute sau donate unui sat mai saracut. Unele au calatorit pana la… muzeu. Cea mai veche dintre aceste biserici calatoare – care e si cea mai veche biserica de lemn medievala este cea de la Putna, cu hramul Intrarea Maicii Domnului in Biserica. Aflata azi in cimitirul satului Putna, ea mai este cunoscuta sub numele de Biserica lui Dragos Voda. Legenda spune ca ar fi fost inaltata de Descalecatorul de tara, la Volovat, pentru a-i servi ca necropola voievodala. De acolo a fost adusa de stefan cel Mare, dupa o traditie pe care o consemneaza si Nicolae Costin in “Letopisetul tarii Moldovei de la zidirea lumii pana la 1601 si de la 1709 la 1711”: “Inteles-am si noi den batrani, lacuitori de aicea den tara, cum sa trage cuvantul den om in om, ca o biserica de lemnu la Olovat, sa fie facuta de Dragos-Voda si acolo zic sa fie ingropat Dragos-Voda. Si acea biserica de lemn au mutat-o Stefan Voda cel Bun, de o au cladit la Manastirea Putna, unde sta pana acmu. Iara pe locul bisericii acei de lemnu, la Olovat, Stefan Voda au zidit biserica de piatra”. Tot dupa legenda, demontarea, transportul (cu care cu boi) si inaltarea bisericii la noul loc s-ar fi facut intr-o singura noapte. A doua zi, in zori, Stefan Voda s-a inchinat in ea. 

Biserici fortificate

Peste 180 de biserici fortificate din Transilvania – un patrimoniu de o valoare nationala si internationala inestimabila – pot fi descoperite de turistii romani si straini. Un numar mare dintre aceste biserici dateaza inca din secolul al XII-lea, insa dupa emigrarea comunitatilor sasesti in Germania, multe au ramas nefolosite. Bisericile  fortificate sunt, azi, intr-un acut pericol de distrugere prin vandalizare sau degradare (75% sunt partial deteriorate). Inscrierea lor in circuitul turistic national si international ar putea fi o noua sansa de a le pastra si valorifica, pentru ca reprezinta amprenta culturala a unei intregi zone din Romania. Cateva dintre aceste bisericile fortificate sunt incluse deja in patrimoniul mondial UNESCO (Prejmer – foto, Darjiu, Saschiz, Viscri, Valea Viilor, Calnic). Desi au un potential turistic ridicat, nu sunt suficient de bine cunoscute, ceea ce duce la un trafic turistic redus, dar acest lucru se poate schimba semnificativ in viitor – mai ales ca printre promotorii zonei se numara insusi Printul Charles al Marii Britanii.