Recenzie film – Dear John (2010)

Acum cateva saptamani, cand “Dear John” debuta pe primul loc in box-office stateam si ma intrebam cum de pot americanii sa mearga in cinematografe in fiecare weekend sa vada aceleasi si aceleasi povesti copiate de nenumarate ori fara a se plictisi. Misterul avea sa fie elucidat dupa propria vizionare. Intuisem prost. Cunoscuta poveste de dragoste cu happy ending amplasata intr-un background lacrimogen (baiatul e soldat american trimis pe front, unde probabil e impuscat) nu era deloc prezenta si in filmul nostru. La partea aceasta am fost nevoit sa-l notez cu plus. Ma rog, scenaristii (in fapt filmul se bazeaza pe romanul scris de Nicholas Sparks) au prevazut ca am sa ma gandesc la acest lucru asa ca m-au mintit frumos inca din scena initiala cand intr-adevar eroul nostru, John (Channing Tatum) este doborat de cateva gloante.

Numai ca minciuna are picioare scurte si nu a durat mult pana sa ma prind de crudul adevar pe care il aveam in fata. “Dear John” nu era deloc drama romantica obisnuita lansata la fiecare sfarsit de saptamana insa nici nu ducea mai departe turnura surprinzatoare pe care pornise. Aveam sa asist la o “indragosteala” rapida, o aventura de doua saptamani la malul marii, unde el o cucereste pe ea salvandu-i poseta cazuta in mare, iar ea, Savannah (Amanda Seyfried) il da pe spate datorita altruismului iesit din comun pe care-l dovedeste. Channing Tatum este la fel de teapan ca in “Fighting”- asta deoarece personajul sau trebuie neaparat sa para educat, ingrijit la suprafata dar destul de neastamparat la interior. In schimb ea e pe cat de moale pe atat de dulce, totusi deloc plapanda ca personalitate.

Partea dramatica este construita migalos. Dupa cele doua saptamani petrecute impreuna soldatul trebuie sa se intoarca la datorie pentru inca un an. Bineinteles cei doi isi promit ca se vor regasi dupa, intre timp multumindu-se cu nenumarate scrisori trimise de ambele parti pentru a-si alina dorul. Eu unul de abia asteptam ca cei doi sa fie din nou impreuna pastrand insa rezerva ca ceva rau i se va intampla baiatului. Aveam dreptate, scena din debut cand baiatul face o analogie intre monede si ultimele clipe ale vietii aparand mai rapid decat ma asteptam in desfasurarea actiunii. Apoi se introduce un moment istoric pentru veridicitate (atentatul din 11 septembrie 2001), eveniment ce urmeaza a schimba complet finalul fericit pe care-l prevazusem. Manat de un nestiut sentiment patriotic baiatul nostru se inhama la inca o perioada petrecuta in armata fapt ce afecteaza relatiei cu frumoasa Savannah. Aceasta decide sa intrerupa relatia prezentandu-i dur adevarul – intre timp si-a gasit pe altcineva si s-a logodit. In fapt fata sufera enorm dar decide intr-un moment nefericit sa-si vada de viata si sa-i ajute pe cei pe care ii are aproape.

Ca sa punctez pentru a nu stiu cata oara imprevizibilitatea ce caracterizeaza filmul adaug faptul ca am fost total surprins de alegerea pe care a facut-o domnisoara. Dar acesta este un punct pe care veti fi nevoiti sa-l descoperiti singuri. Mai dau un punct in plus pentru rolul tatalui autist al eroului nostru, interpretat profesionist de Richard Jenkins. Ati zice ca dupa atatea surprize filmul merita o nota mai mare, nu? Ei, va asigur ca per total atatea intorsaturi de situatie dauneaza cursivitatii povestii. La un moment dat chiar stai si te intrebi de unde atata iubire dupa nenumarati ani petrecuti departe unul de celalalt. Asa ca raman trist ca cei doi nu au format un tot unitar si ca cele doua saptamani de iubire sincera nu vor fi intregite. O poveste de dragoste frumoasa care nu are insa forta sa devina clasica. Pacat.Dragoste, Drama, Razboi Oanta Romeo April 25th. 

Please Post Your Comments & Reviews

Your email address will not be published. Required fields are marked *