Copii care s-au nascut maturi

Nu rata

Deseori vedem pe strada copii saraci cersind un ban sa-si ia o paine. Pe unii ii miluim cu cate ceva, pe langa altii trecem cu indiferenta omului grabit sau plin de griji sau cu a unuia prea fericit si bogat pentru a vedea suferinta din ochii unui micut jerpelit si infometat. Fiecare mic cersetor are povestea lui, poveste pe care noi, trecatorii grabiti, nu o vom afla niciodata. Si poate nu avem nici timp si nici disponibilitatea sufleteasca de a ne strica echilibrul interior ascultandu-i.

Egoisti, ne-am putea caracteriza intr-un singur cuvant, care insa, cel mai adesea, nu ne convine atunci cand este vorba de noi insine. Bine ar fi insa sa incercam sa trecem peste asemenea simtaminte, mai ales cand este vorba despre altfel de copii – cei care s-au nascut deja maturi. Este vorba despre cei care nu cersesc – muncesc, dupa puteri si pricepere, pentru a castiga un ban. Nu pentru ei, ci pentru familia care nu le poate asigura nimic sau aproape nimic, pentru un parinte sau un bunic bolnav, pentru ca fratele sau sora sa nu mai planga din cauza lipsurilor sau pentru ca ar vrea sa mearga la scoala, dar nu are bani. Sunt o multime astfel de copii, dar micuta Jakline Niculae se deosebeste parca de toti cei despre care am auzit sau citit pana acum. Un pui mic, de doar 14 ani, care munceste deja de doi ani, impovarat de greutatea vietii, de necazuri si griji.

Se simte deja responsabila si vrea sa faca ceva pentru ca sora ei sa nu mai sufere de foame niciodata, pentru ca mama ei, bolnava de inima si aproape oarba, sa-si poata cumpara medicamente si pentru ca tatalui ei sa-i dispara din priviri ingrijorarea care-l macina permanent din cauza datoriilor pe care nu reuseste sa le plateasca niciodata. Un chip angelic pe care se citeste suferinta, o fetita firava si totusi atat de puternica. A invatat deja ce-i munca aproape inainte sa invete sa se joace, si-a asumat o responsabilitate si nici nu-i trece prin minte ca e prea mica pentru a duce povara ce aproape ca o striveste. Te intrebi, poate, de unde are acest copil atata putere de a se lua la tranta cu viata? Nu-i greu de aflat – Dumnezeu i-a luminat sufletul si calea, i-a dat har si talent. Micuta Jakline picteaza icoane. Ce cale mai buna sa fi gasit ocrotitorul nostru decat sa-i fi aratat drumul pe care poate sa mearga? Si ea l-a urmat!

Astazi picteaza icoane cu chipul lui Isus si cand vorbeste despre El chipul i se lumineaza de bucurie si pare sa fi uitat toate necazurile, iar glasul ei tremora de emotie. O emotie ce emana din toata finta ei mica, din fiecare trasatura a chipului ei angelic. Il iubeste din tot sufletul ei pe Isus si este convinsa ca o vegheaza in fiecare clipa a vietii ei. Este dezamagita insa de oameni – stie ca unii sunt buni, dar a vazut si multi rai, suflete haine care o judeca. Cu vorbe grele. Nu de putine ori le-a vazut indiferenta in priviri, dezaprobarea si le-a auzit vorbele grele. Nu odata i-a auzit rostind, aunci cand treceau pe langa ea, printre dintii inclestati de ura (de ce oare?) si dispret, un singur cuvant – cersetoare! De ce nu vad acesti oameni ca Jakline nu cerseste? Dimpotriva, munceste din greu, in timp ce majoritatea copiilor de varsta ei se joaca fara griji.

Nu pentru ea se zbate, pentru cei care-i sunt dragi, pentru ca ei sa nu mai sufere si sa planga din cauza lipsurilor niciodata. Poate ca aceasta fetita s-a nascut cu sentimentul datoriei si al sacrificiului adanc inradacinate in fiinta ei. Un copil asupra caruia Dumnezeu si-a coborat harul sfant, un copil nascut matur, gata sa se ia la tranta cu necazurile vietii si sa-si izbaveasca familia. O gasesti, draga cititorule, la usa bisericilor sau in parc, oferindu-ti cu umilinta si speranta o parte din harul si sufletul ei bun. Nu o ignora, pentru ca insusi Isus i-a aratat calea. A trimis-o sa te ajute sa devii mai bun.

Recente