A fi in preajma unei persoane care pur si simplu nu poate sa se opreasca din bolboroseala poate fi enervant, ca sa nu mai vorbim de plictisitor. De cate ori ai ramas blocat cu cineva care comenteaza fiecare mic detaliu al fiecarei situatii, fara a lasa loc in fluxul de cuvinte in care sa intri?
Poate ca ai fost asezat la o petrecere cu un coleg de masa care a inceput sa vorbeasca in clipa in care te-ai asezat si nu s-a renuntat pana la sfarsitul serii. Nu ai vrut sa fii nepoliticos, dar vorbaria constanta insemna ca nimeni altcineva, inclusiv tu, nu putea aduce in discutie propriile tale subiecte de interes.
Verbositate in afara tintei in viata de zi cu zi
Psihologia a oferit putine sugestii cu privire la aceasta situatie foarte comuna, numita „verbositate in afara tintei”, in afara de a examina persoana prea vorbaret din perspectiva neurocognitiva (de exemplu, Arbuckle si colab., 2004). Cand oamenilor le lipseste controlul inhibitor din cauza unei pierderi a asa-numitei „functii lobului frontal”, pur si simplu nu se pot opri sa vorbeasca, cu atat mai putin sa fie constienti de faptul ca se implica in acest comportament. Cu toate acestea, chiar daca stii ca ceva s-ar putea intampla in creierul persoanei vorbarete nu iti ofera tocmai modalitati practice, practice, de a-si stopa discursul neincetat.
In schimb, un studiu din 2016 realizat de Esther Giroldi si colegii de la Universitatea din Maastricht trece peste intrebarea ce cauzeaza acest comportament si merge direct pana la punctul de a-l gestiona. Studiul s-a bazat pe problema cu care se confrunta medicii care incearca sa extraga informatii de la pacientii lor prea vorbareti. Pentru ca pacientii vorbesc atat de mult, medicii nu isi pot identifica problemele si trebuie sa gaseasca modalitati de a trece la urma.
Dupa cum noteaza autorii, „Vederea in program a numelui unui pacient vorbaret poate duce chiar la un „sentiment de inima”, deoarece ei stiu ca sarcina lor va deveni mai dificila si ca acest lucru poate duce la „diagnostic si tratament necorespunzator si inhiba furnizarea de ingrijiri centrate pe pacient.”
S-ar putea sa nu ai problema de a incerca sa o diagnostichezi pe aceasta alta persoana, dar s-ar putea totusi sa experimentezi tu insuti acel „sentiment de inima” pe masura ce evenimentele serii se desfasoara si nu te poti bucura de ele. Munca cercetatorilor olandezi va poate oferi cateva sugestii concrete data viitoare cand va aflati in aceasta situatie dificila.
Identificarea sursei vorbariei
Esantionul de 16 medici generalisti pe care Giroldi si colab. recrutati, fiecare cu cinci ani de experienta de munca, au oferit echipei de cercetare descrieri ale consultarilor cu pacientii care au indeplinit aceste criterii obiective de vorbaret: vorbire excesiva, lipsa de concentrare si structura, abaterea de la subiect, supraincarcare de informatii irelevante, repetitie si dificil de gestionat sau dirijat.
Dupa aceasta runda initiala de colectare a datelor, echipa de cercetare a trecut apoi la focus grupuri, in care 25 de medici diferiti si-au oferit perspectivele asupra problemelor mai profunde care pot determina un pacient sa devina atat de vorbaret. Interviurile au fost apoi codificate de catre membrii echipei de cercetare pana cand au ajuns la un consens asupra principalelor teme.
Au aparut sase strategii principale. Trei dintre acestea s-au bazat pe intelegerea cauzelor vorbaretului, iar trei pe „controlul daunelor”. Toate acestea se bazeaza pe obiectivele de a construi si mentine o buna relatie medic-pacient, in acelasi timp, angajand abilitatile de comunicare intr-un mod direct. Pe masura ce cititi fiecare strategie, ganditi-va cum ati putea sa le utilizati pe fiecare:
Intelegerea cauzei vorbaretului:
- Oferiti sprijin emotional cuiva a carui vorbire excesiva poate proveni din singuratate.
- Creati o structura pentru a ajuta pe cineva cu abilitati slabe de comunicare sa isi restranga discursul la ceea ce este cel mai relevant.
- Individul poate fi nervos, asa ca creati un sentiment de siguranta si confort.
Controlul daunelor:
- Nu fiti prea directiv cu persoana (adica, spuneti-i sa taca) la inceput si vedeti daca o puteti limita.
- Vedeti daca puteti convinge persoana sa permita altor persoane sa se alature conversatiei.
- A intrerupe pe cineva sau a-l da jos poate fi umilitor, asa ca arata empatie atunci cand intrerupi, precum si umor.
Folosirea acestor strategii
Cea mai importanta dintre toate aceste strategii este ideea de intrerupere empatica; cu toate acestea, este, de asemenea, clar ca acest lucru trebuie facut in mod treptat. Lasand persoana sa continue si mai departe pana cand ai avut-o va avea ca rezultat doar sa scoti ceva nepoliticos pe care il vei regreta mai tarziu. In plus, atunci cand acest lucru se intampla in prezenta altor persoane, riscati sa arati insensibil daca esti prea dispretuitor sau critic. Uneori, oamenii draguti vorbesc prea mult. Acei oameni draguti pot vorbi prea mult daca se simt nelinistiti de situatia in care se afla, sau poate ca sunt cu adevarat singuri si aceasta este prima sansa pe care au avut-o de a socializa de ceva timp.
Reflectand la propriile lor constatari, autorii U. Maastrict concluzioneaza ca „pacientii cu inima” pot fi priviti intr-o lumina mai pozitiva „ca o provocare pe care medicii o pot depasi cu incredere”.
Un alt mesaj primit de la descoperiri este ca este posibil sa fii monopolizator de conversatii fara sa stii. A existat vreodata un moment in care, fie la o functie sociala, fie chiar la un cabinet medical, nervii tai te-au facut sa vorbesti neincetat? Gandirea la aceste situatii iti poate oferi o perspectiva despre tine insuti si te poate ajuta in acel proces de intrerupere empatica.