Quinoa cu dovlecei si ceapa verde

Dragi cititoare, iata un alt episod din serialul de succes “sa gatim cu ce-avem prin camara cand, abia venite de la sala, murim de foame”.

Da, foamea care te apuca dupa o ora de cardio intens este greu de egalat. Corpul tau iti cere un hamburger maaaaaaare, acoperit de rosii suculente si infipt intr-o chifla perpelita un pic pe gratar, toate astea insotite de multa, foarte multa, apa.

Dar cum hamburgerul se face mult prea greu pentru foamea care ma apucase aseara, am stat un pic si-am studiat camara si frigiderul, ambele un pic cam golase. Mi-am pus ochii pe niste quinoa, pe niste ceapa verde si pe cei trei dovlecei care leneveau in cosul de legume. Sa gatim!

Imi este foarte greu sa descriu aceasta reteta, poate si pentru faptul ca nu e o reteta in sine. Este de fapt o adunare generala de cateva “chestii” ratacite prin camara, exemplu clasic de ce se poate face daca avem un pic de tupeu in bucatarie.

Dorind sa scap de niste “resturi” am pus la bataie cam 100g de quinoa – o cereala-minune, originara din America de Sud, lipsita de colesterol, care e ultimul racnet in domeniul celor care au in gura mereu cuvinte gen “dieta”, “sanatos”, “hranitor”; o gasiti la Plafar sau se poate comanda online, iar preturile variaza intre 16 si 22 de lei.

Am spalat-o bine si-am lasat-o la scurs – sa nu incercati sa o gatiti fara sa o spalati, are un gust destul de amar; am pus gand rau si unei jumatati de dovlecel pe care am taiat-o cubulete; aceeasi soarta au avut-o si doua fire de ceapa verde. Am gasit si niste otet balsamic care, impreuna cu doi catei de usturoi, ne va asigura sosul. Branza de capra faramicioasa si mararul au fost bonus.

Ce-am facut cu ele: am pus quinoa la fiert in apa cu sare. Cantitatea de apa am evaluat-o “din ochi”, dar sa zic ca acoperea cam cu 2 cm stratul de quinoa. In apa am pus sare si o steluta de anason pentru ca e primavara (100 de puncte pentru cine descopera legatura). Cat timp apa bolborosea si quinoa se prepara si anasonul mirosea am pus pe foc mic otetul balsamic in care inotau catei de usturoi tocati marunt.

Paranteza – otetul balsamic astfel pus la fiert la foc mic se “reduce” pana cand ajunge un lichid vascos si dulceag cu o aroma izbitoare. Dintr-o cana de otet balsamic obtinem cam o treime de cana de reductie pe care o putem pastra mult si bine in frigider. Inutil sa mai precizez ca in aceasta “reductie” putem pune la infuzat usturoi, ierburi, miere etc. Am inchis paranteza.

Cand quinoa aproape ca s-a fiert (pe gustate) am pus un capac peste craticioara si am lasat-o sa absoarba si restul de apa. Am pus tigaia la incins, am pus cam o lingura de ulei de masline in ea (pont: intai incingem tigaia, apoi punem uleiul) si am aruncat in ea dovlecelul cu ceapa, prilej numai bun sa fac prima poza (si cam ultima) din “pictorial”.

Cand dovlecelul a inceput sa se rumeneasca si ceapa sa se inmoaie (ceea ce se intampla cam in acelasi timp) am condimentat amestecul cu… piper (fara sare, sarea am pus-o la quinoa) si am aruncat si quinoa in joc, cat sa se inteleaga un pic cu legumele din tigaie. Restul a fost simplu: am trantit legumele si quinoa intr-o farfurie, am presarat niste marar si niste branza de capra pe deasupra si am scaldat totul in reductia de balsamic.

Trebuie sa recunosc ca nici mie nu mi-a venit sa cred cat de repede am mancat “chestia” asta. Ori mi-a fost foarte foame, ori a fost foarte foarte buna. Si tind sa merg pe a doua varianta. Pentru alte ocazii, cand veniti de la sala si nu vreti sa puneti la loc ceea ce tocmai ati dat jos, poate ca merita sa gustati si o felie din tortul de legume!