Andreea Esca, marcata de tragedia din Colectiv!

Chiar daca nu a vorbit pana acum de acest lucru, Andreea Esca este foarte marcata de tragedia din Colectiv. Iata ce postare emotionanta a facut aceasta pe blogul personal!

„Seara, cand pun capul pe perna, mi-e cel mai greu. Numai atunci pot sa plang și nici atunci prea mult. Pentru ca mama m-a avertizat de acum peste 20 de ani ca mi-am ales o profesie pe care trebuie sa o fac perfect, zilnic, fara sa se vada nimic din problemele personale.„O sa fii ca un actor de teatru, ca o balerina la Opera. Pe oameni nu-i intereseaza ce simți tu in afara scenei. Spectacolul trebuie sa fie impecabil” – mi-a explicat clar cand i-am transmis entuziasmata ca voi prezenta un program de știri. Așa ca aștept concediul cand vreau sa plang… Numai ca acum e prea mult.

Nu mai pot duce atatea drame intr-un timp atat de scurt. Incerc sa fac ca intotdeauna, sa ma conving ca viața merge inainte și ca important e sa ințelegi și sa faci ceva bun, daca iți sta in putința….Ma trezesc dimineața și ma duc la sport ca și inainte. Imi pregatesc emisiunea de la radio cu oameni frumoși și subiecte pe masura. Vorbesc cu prieteni și colaboratori despre Targul de cadouri de Craciun pe care il organizam, merg la restaurant și la filme, chiar și rad la diverse glume și poate ca aș fi in stare sa și dansez intr-un club, la ziua cuiva.

Dar cand se apropie seara simt un nod in gat și o durere in piept. Pentru ca nu pot de fapt sa duc durerea  parinților care-și ingroapa copiii. Nici chiar eu, aceasta stanca, aceasta mama deloc perfecta, aceasta mereu vesela și optimista, aceasta rezistenta la orice, nu mai pot.Mi-au secat sufletul poveștile femeii care are doi copii inca in stare grava in spital și care vorbea despre ei cu zambetul pe buze spunand lucruri minunate, mama care i-a gasit rucsacul  fetei moarte in incendiu și care ii cauta in continuare telefonul pentru a mai salva cateva poze cu copilul care nu mai este, mama colegei mele Teo care, dupa cate a indurat cu ea atația ani, acum trebuie sa se desparta in urma unui accident stupid…Doamne, acestea sunt momentele in care ii invidiez pe cei fara copii, deși știu ca nu e drept. Dar ei nu sunt in pericol sa traiasca așa ceva.

Pentru ca nu cred ca poate exista durere mai mare decat sa-ți pierzi copilul. Iar ce s-a intamplat acum a fost pentru mine inca o demonstrație ingrozitoare a fragilitații vieții.Cum trebuie sa fii acum ca sa nu innebunești de fiecare data cand iți iese copilul pe ușa?Cand copiii mei erau mici stateam cu sufletul la gura pana veneau din parc pentru ca eram obsedata ca vor cadea de pe tobogan sau ca o sa le vina leaganul in gura, apoi am trait cu frica traversarii strazii, apoi de fiecare data cand merg cu altcineva cu mașina, cand merg singuri in avion, cand merg singuri cu trenul…

Acum mi-e frica de droguri. Dar va spun sincer ca nicio clipa nu m-am gandit ca ar putea sa nu mai vina de la o petrecere dintr-un club, pentru ca ar putea sa ia foc. Cate frici trebuie sa indure un parinte? Cat trebuie sa fie de puternic sau cum sa faca astfel incat sa-și lase copiii sa traiasca fara sa o ia razna?Asa ca, mama, iarta-ma, dar am sa plang macar noaptea pentru o vreme, chiar daca nu sunt in concediu. 53.”