Graffitti, un mod de a fi

Nu rata

De cand am vorbit cu Serm si Erps, ma tot uit pe peretii caselor parasite, incerc sa fac deosebirea intre „tag-uri’’, dar degeaba. Incerc sa vad care desen este bine realizat si care poate fi catalogat drept mazgalitura. Inutil. Mai am mult pana sa ma pricep la graffiti.

Serm si Erps fac parte din generatia de inceput a graffiti-ului de pe la noi. Au acum peste 25 de ani, dar inca le-a ramas dorinta de a desena si de a se simti bine cu spray-ul in mana, chiar daca nu prea mai „improasca’’ peretii ilegal, ci sunt implicati doar in proiecte care nu atrag amenzi usturatoare. Bhos este inca un pusti, are doar 16 ani, dar, asa cum zic cei doi, promite sa devina un graffer bun, asa ca l-am inclus si pe el in „dezbatere’’.

La inceput a fost hip-hop-ul

Baietii imi spun ce inseamna pentru ei aceasta miscare, cum a inceput totul si-mi dau seama ca daca atunci au facut-o, poate, din dorinta de a fi precum cei din formatiile de hip-hop pe care le ascultau, acum totul s-a transformat. „Am ascultat mult hip-hop, m-am apucat sa desenez si abia mai tarziu am pus mana pe tub si am facut graffiti adevarat. Am vazut vagoane de tren pictate intr-o revista si asa a inceput totul”, povesteste Serm. Acum, dupa multi ani de manuit spray-ul, el zice ca graffiti este o miscare: ”Ceea ce la inceput parea o simpla copilarie se dovedeste o activitate mult mai serioasa’’. La fel a inceput si Bhos. „Am vazut desene pe pereti, pe metrouri. Am inceput si eu sa-mi scriu numele, apoi STEAUA si tot asa, pana am trecut la lucruri serioase”.

Grafferii romani le dau clasa celor straini

Desi pentru cei mai multi care trec zilnic pe langa cladiri „pictate’’ aceasta miscare nu reprezinta nimic altceva decat un vandalism, pentru grafferi este un mod de a fi. Mereu informati in privinta a ce se intampla in alte tari, Serm si Erps pot spune cu mana pe inima ca „daca pana acum patru ani nu exista grad de comparatie intre desenele noastre si cele ale grafferilor straini, acum am ajuns in punctul in care la anumite categorii le dam clasa’’. Serm si Erps pot sa deseneze o simpla litera pe un perete, iar alti grafferi sa stie ca ei au facut-o, si nu altcineva. „E nevoie de multa munca sa ajungi la acest nivel la care poti spune ca ai stilul tau. Este foarte usor sa imiti, sa faci ceea ce fac altii, dar este important pentru un graffer sa-si gaseasca singur stilul, pentru ca prin acesta se remarca. Totul sta, de fapt, in miscarea mainii, in modul in care se creeaza literele, in modul in care le deformeaza”, spune Serm. Si Bhos si-a gasit stilul, iar acum este mandru ca toti il recunosc. E multumit si ca a reusit sa-si convinga parintii sa nu-si mai faca griji in ceea ce-l priveste.

Un hobby care costa scump

Sa fii graffer in Romania costa mult. Daca socotesti doar 200.000 lei un spray, rezultatul oricarei adunari iti arata ca un desenator pasionat scoate din buzunar cateva milioane pe luna. Iar daca tinem seama ca pentru a desena un tren de metrou sunt necesare cam vreo 30 spray-uri… Serm si Erps sunt norocosi pentru ca lucreaza mai mult pentru proiecte legale, dar pe cei precum Bhos pasiunea asta ii costa extrem de scump. Gasti de grafferi se gasesc mai peste tot in tara. Se cunosc intre ei, se respecta si cand se recomanda Suflo, Homboi, Rtmo, Elps, Serm sau Science nu mai au nevoie de numele din buletin. Toata lumea stie cine sunt. Le spun ca am auzit despre existenta, in cartierul Berceni, a unei gasti HOP, cu un graffer, Curentatu’, dar numele este total necunoscut prietenilor mei de vorba. „Or face parte din acea mare multime anonima’’, spun ei cu usoara rautate in glas, „care nu fac altceva decat sa mazgaleasca peretii fara sa transmita mesaje’’.

„Daca ar fi legal, nu ne-ar mai interesa’’

In 1998 existau, spun statisticile neoficiale, cam 20 de grafferi. Acum numarul lor a crescut la 200, dar dintre acestia doar 60 au ceva de spus cu adevarat. Atata timp cat „pangarirea’’ cladirilor sau a metroului este considerata la noi ilegala, este normal sa-i intreb pe baieti de amenzi. „ Noi ? Niciodata n-am desenat la metrou… Amenzi ? Ce-s alea’’ si zambesc pe sub mustati. Nici Bhos n-a primit amenzi, chiar daca a desenat pe la metrou. „Nu va pot spune pe unde intram la metrou pentru ca tine de secretul gastii. Suntem dependenti de adrenalina si aceasta fuga de politie ne place. Daca ar fi o chestie legala, cu siguranta nu ne-ar mai interesa’’, zice Bhos. Oricum, cei care sunt mai putin norocosi si ajung pe mana politiei capata 5 milioane amenda, daca au mazgalit peretii, la care se adauga si despagubirile de rigoare, iar pentru „pangarirea’’ metroului suma se ridica la 25 de milioane. Cu toate acestea, niciunul nu se sperie. Deseneaza, deseneaza, deseneaza….

Recente