Grea e viata de parinte de adolescent!

Copiii sunt marea provocare si marele test al vietii pentru parinti. Poti sa ai tot ce-ti doresti, o cariera infloritoare, poti fi prosper, poti sa ai lumea la picioarele tale, daca nu ai un copil reusit, daca nu-ti face cinste, atunci n-ai realizat nimic.

Poate vi se pare putin fortat, dar ce poate fi mai minunat pe aceasta lume decat sa-ti vezi visele implinite prin copiii tai? Nu face insa din asta un scop exclusiv. Nu-ti chinui copilul numai pentru ca ti-ai dori sa ajunga ceea ce tu insuti nu ai reusit, nu-l indruma spre niste culmi pe care tu nu le-ai atins. Lasa-l liber, dar indruma-l din umbra, fara sa-l sufoci cu dragostea sau grija ta. Mai ales la varsta adolescentei. Spun mai ales pentru ca, la aceasta varsta, spiritul de independenta fata de parinti si dorinta de revolta sunt caracteristicile principale. Asa ca, inainte sa te superi, inainte sa-l califici drept obraznic, trebuie sa stii ca nu intotdeauna revolta lui o poti atribui exclusiv adolescentei. Ia gandeste-te, nu cumva ai gresit undeva?

Daca in copilarie nu i-ai lasat destula libertate, daca l-ai cocolosit, daca ai intervenit ferm atunci cand si-a ales prietenii, facand tu selectia pentru el, ei bine, la varsta adolescentei se revolta, vrea sa fie liber, se simte matur si nu te mai asculta. Daca in copilarie iti accepta tutela, daca traieste prin tine, acum aspira la statutul de adult si incepe sa se impotriveasca, centrul lui de interes se muta mai mult spre comunicarea cu prietenii si colegii de care se simte mai apropiat. Si asta pentru ca foarte multi parinti se poarta cu copilul lor ca atunci cand era mic. Il cicalesc cu intrebari de genul Unde ai fost?, Ce ai facut?, Ce ai vorbit cu prietenii?. Este prea mult! In acest mod, adolescentul tau se va inchide in sine, se va simti supravegheat si va opri orice cale de comunicare. Si va cauta compania gastii, pentru ca acolo nimeni nu-l va chestiona insistent. Daca se ajunge aici, e clar ca ai gresit undeva, e clar ca nu ai reusit sa-ti apropii copilul atat de mult, incat relatia voastra sa fie, inainte de toate, de prietenie, e clar ca nu ai discutat cu el despre ORICE (inclusiv despre relatiile sexuale), e clar ca au ramas multe lucuri nespuse si el simte nevoia sa le afle sau sa-si spuna parerea asupra lor. Numai ca nu tu esti persoana pe care si-o alege drept interlocutor, si asta e grav.

Copilului tau, ajuns la varsta critica, trebuie sa-i respecti intimitatea, sa nu intri in sufletul lui cu japca, sa-i arati ca-l iubesti (nu-i spune niciodata nu am timp, lasa-ma ca ma doare capul, am treaba la serviciu, nu discutam acum), arata-te preocupat de tot ce i se intampla si detemina-l sa-ti povesteasca tot, dar in asa fel incat sa nu se simta chestionat. Nu uita sa-i pastrezi secretele, este foarte important, nu fii posesiv, mai ales cand este vorba despre relatia lui sau ei cu iubita sau iubitul, trateaza-ti copilul ca pe un tanar adult responsabil.

Asculta-l cu atentie, fa-ti timp, in fiecare zi, sa stai de vorba cu el si fii sigur ca va fi atat de incantat sa-i povestesti ce ai facut la serviciu, iar el sa-ti spuna, fara sa-i ceri, ce a facut peste zi, incat se va crea din asta o obisnuinta la care el nu va mai putea renunta. Abordeaza orice subiecte de discutie si tine minte: nu exista nimic pe aceasta lume ce copilul tau nu trebuie sa stie. Desigur, simti nevoia sa-l ocrotesti, si asta se poate, dar fa acest lucru cu discretie, fara ca el sa afle, pentru ca altfel isi poate pierde increderea in fortele proprii, se va simti neajutorat si va depinde de tine pana la adanci batraneti. Nu vrei acest lucru, cu siguranta, pentru ca-ti doresti un copil care sa se descurce singur, care sa nu atarne de fusta mamei In sfarsit, nu uita niciodata, luat de valul grijilor zilnice, de ziua lui de nastere, nu uita sa dai o mica petrecere cand a luat bac-ul, lauda-i toate reusitele, fa-l increzator in sine insusi spunandu-i ca-ti este sprijin, implica-l in viata familiei.

Atentie insa, nu-l incarca cu toate grijile, incearca sa-l protejezi de marile probleme, de cele grave, pentru ca-i poti strica echilibrul psihic si nu va mai putea fi copil, nu se va mai putea bucura de frumusetea uneo flori sau a unei zile insorite daca se gandeste ca firma tatalui are probleme financiare sau mama se cearta cu seful la serviciu si poate ramane fara slujba. Pana la urma, copilul tau este un mic lastar pe care trebuie sa-l ingrijesti cu atentie pentru a deveni, mai tarziu, un copac viguros. Si inca ceva – considera-te responsabil, intotdeuna, de comportamentul copilului tau. Si daca nu este asa cum ai visat, nu da vina pe nimeni. Doar tu ai gresit, asa ca asuma-ti esecul!

Please Post Your Comments & Reviews

Your email address will not be published. Required fields are marked *