Regina Maria si regele Ferdinand. Incoronarea de la Alba Iulia

Must read

In Jurnalul sau, regina Maria scria: “Alba Iulia este frumoasa. Un orasel-cetate vechi, si acolo, in mijlocul zidurilor crenelate, fostul guvern (Averescu) a construit mica catedrala unde urma sa aiba loc incoronarea. Ea este in centrul unui scuar, inconjurata de o cladire, ca o manastire. A fost foarte mult criticata si are, fireste, greseli, dar, in general, arata extrem de frumoasa si placuta si a fost minunat impodobita si ingrijita.” Aici va primi coroana de “Regina a Tuturor Romanilor”, dupa cum va semna, cu mandrie, pe fotografiile realizate cu ocazia istoricei zile.

„Incoronarea regelui Ferdinand si a reginei Maria ca suverani ai Romaniei intregite la 15 octombrie 1922 in Catedrala Reintregirii de la Alba Iulia, a reprezentat un eveniment semnificativ, urmarind sa consacre statul roman in forma sa existenta dupa 1918, adica cea de stat national unitar. Dupa realizarea marelui ideal al Unirii, toti oamenii politici s-au aratat preocupati de evolutia statului roman. ?n conceptia acestora, incoronarea regelui la Alba Iulia trebuia sa simbolizeze actul unirii tuturor romanilor sub sceptrul aceluiasi monarh. Problema incoronarii a fost discutata in cadrul Consiliului de Ministri intrunit la Sinaia la 24 august 1922. Acest eveniment trebuia .”, ne spune dr. Stefania Ciubotaru, de la Muzeul National Cotroceni.

La 12 octombrie 1922, Ion I. C. Bratianu a dat citire in Adunarea Deputatilor in numele regelui, urmatorului mesaj regal: „Domnilor senatori si deputati, ca o consfintire a unitatii nationale, cu atatea jertfe dobandita, am hotarat sa indeplinim la Alba Iulia, acum la inceputul anului al noualea al domniei mele, incoronarea mea si a reginei. Sunt sigur ca in aceasta zi de sarbatoare, patimile trecatoare se vor stinge si ca toti fiii buni ai patriei, insufletiti de aceeasi dragoste de tara, se vor uni in jurul tronului“.

Incoronarea suveranilor a fost hotarata pentru ziua de duminica, 15 octombrie 1922. „?nca de joi, 12 octombrie 1922, au inceput sa soseasca la Sinaia – deoarece trenul regal urma sa plece spre Alba Iulia din gara Sinaia – reprezentantii si misiunile straine invitate sa ia parte la ceremoniile incoronarii. Principalele delegatii prezente au fost cele ale Marii Britanii, Frantei, Germaniei, Spaniei, Portugaliei, Belgiei, Olandei, Danemarcei, Norvegiei, Suediei, Elvetiei, Austriei, Greciei, Iugoslaviei, Cehoslovaciei, Finlandei, Sfantului Scaun, Poloniei si S.U.A. Din partea Marii Britanii a participat ducele Albert de York, din partea Spaniei – infantele don Alfons d’Orleans si Bourbon, alaturi de infanta Beatrice (sora reginei Maria), din partea Iugoslaviei – printul Paul Karagheorghevici, iar din partea Frantei – maresalul Foch, generalul Henry Berthelot si marchizul Robert de Flers. Celelalte delegatii au fost reprezentate de ministrii plenipotentiari acreditati ca trimisi speciali extraordinari si de membrii legatiilor tarilor respective la Bucuresti. Toate aceste personalitati au fost gazduite la Sinaia in Castelul Peles, iar la Bucuresti in Palatul Cotroceni, dar si in Palatul Stribey.”- ne face o prezentare a lumii diplomatilor care venea sa recunoasca aceasta victorie a romanilor, specialistul de la Muzeul National Cotroceni.

Regina Maria dorea ca ceremoniile sa fie un spectacol fastuos, dat fiindca fusese fascinata in tinerete de cele trei ceremonii de incoronare la care asistase: incoronarea tarului Nicolae al II-lea al Rusiei la Moscova, incoronarile de la Londra ale lui Eduard al VII-lea, unchiul sau si George al V-lea, varul sau primar.

Invitatiile pentru fostii demnitari, functionarii superiori ai statului si reprezentantii straini au fost facute de Presedintele Consiliului de Ministri – Ion I.C.Bratianu. Din partea Asociatiei Generale a Presei au fost acreditati ziaristi de la “Universul”, “Rampa”, “Viitorul”, “Adevarul”,”Lupta”.

In ziua de vineri, 13 octombrie 1922, a avut loc la Castelul Peles din Sinaia, un dejun de gala in onoarea misiunilor straine, la care au luat parte 97 de persoane, regele oferind decoratii oficialitatilor prezente.

Duminica, 15 octombrie 1922, ora 8:00, toti reprezentantii si toate misiunile straine au sosit la Alba Iulia. In aceeasi zi la ora 9:15 a intrat in Alba Iulia si trenul regal, in care se aflau suveranii si ceilalti membri ai familiei regale. Acestia au fost intampinati de primarul orasului Alba Iulia cu traditionala paine si sare si cu urmatoarele cuvinte: „Majestatile Voastre, va rog sa-mi permiteti ca sa va salut in numele locuitorilor orasului Alba Iulia, cetatea sfanta care a fost leaganul atator generatii de romani. Prezint Majestatilor Voastre cele mai profunde sentimente de devotament ale locuitorilor orasului, urandu-va bun venit pe acest pamant sfant, care a primit si a adapostit si pe marele voievod Mihai“.

De la gara s-a format cortegiul regal alcatuit din doua plutoane ale regimentului de Escorta Regala, maresalul Curtii Regale, urmati apoi de regele Ferdinand si regina Maria in trasura de gala, principele Carol si principesa Elena, generalii calare si doua plutoane din Regimentul IV Rosiori.

Astfel format, cortegiul regal s-a oprit la ora 9.45 in fata intrarii catedralei din Alba Iulia, unde, dupa ce au sarutat crucea si Evanghelia, regele si regina au intrat in catedrala. La ora 10.00 a avut loc sfintirea coroanelor regale, dupa care au fost inmanate celor doi presedinti ai Corpurilor Legiuitoare: Mihail Pherekide – presedintele Senatului si Mihail Orleanu – presedintele Adunarii Deputatilor. Dupa terminarea serviciului religios, suveranii cu intregul cortegiu au fost condusi de Inaltii Prelati in curtea catedralei pe estrada, sub baldachin, urmati de presedintii Corpurilor Legiuitoare cu coroanele regale.

Iata cum descrie regina Maria momentul: “(…)Am sosit la biserica unde toti oaspetii isi ocupasera deja locurile. Nando si cu mine stateam pe scaunele-tronuri, unul in fata celuilalt. Slujba a fost frumoasa, sobra, nu prea lunga, corul excelent. Interiorul bisericii, desi nu este mare, este impozant si frescele sunt bune. Dupa ce s-a terminat slujba, Nando si cu mine, urmati de cei care ne duceau coroanele si mantiile, am iesit afara, in marele scuar din partea cealalta a bisericii, unde se ridicase o estrada cu un baldachin deasupra. Toti oaspetii au luat loc in jurul estradei unde doar Nando si cu mine stateam singuri. Batranul Ferekide, ca presedinte al Senatului, si Orleanu, presedintele Camerei, au inaintat cu coroanele noastre, generalul Lupescu cu mantia majestatii Sale, si generalul Popovici cu a mea. (…) Ferekide a inaintat spre Majestatea Sa, cu coroana de otel, dupa ce generalii ne pusesera pelerinele sau, mai degraba, mantiile noastre regale, a mea toata in rosu si aur,(…) si a lui Nando in rosu-purpuriu, ambele brodate cu diferite insemne ale Romaniei Unite, Nando, care a pus greaua coroana pe capul meu, in timp ce toate clopotele au sunat si acele salve de salut regal au fost trase. Nando m-a ridicat si m-a sarutat in vreme ce toti cei prezenti au aclamat din toate puterile si toate muzicile militare au cantat imnul national.(…).”, din “Insemnari zilnice”.

Istoricii ne prezinta astfel incoronarea: „Presedintele Senatului a prezentat regelui Ferdinand coroana de otel purtata de regele Carol I (care cuprindea acum si insemnele Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei), rostind urmatoarele cuvinte: . Dupa cuvantare regele a luat coroana si si-a asezat-o pe cap.” (dr. Stefania Ciubotaru). Un ziar al vremii, comenta in felul urmator acest gest al suveranului: “Regele s-a incoronat singur dupa obiceiul napoleonian; luand coroana o aseaza linistit si sigur pe fruntea sa. Prin acest gest autocrat, dar binevenit, a dat satisfactia ca nici presedintii Seatului si Camerei, nici primul-ministru nu au asezat pe fruntea suveranului coroana, ci insusi regele si-a pus-o in timpul ceremoniei”.

Dupa incoronare, suveranul s-a adresat presedintilor Corpurilor Legiuitoare cu urmatoarele cuvinte: „Cu adanca emotie primesc in chip solemn, aceasta coroana, mostenita de la neuitatul si inteleptul meu unchi, ca simbol al vitejiei romanesti si al unirii intre domn si tara. Plina de stralucire s-a asezat acum 41 de ani, pe capul intaiului rege al Romaniei, dupa razboiul de independenta si proclamarea regatului. Atotputernicul ne-a invrednicit s-o vedem astazi mai stralucitoare, azi cand, in urma grelelor lupte purtate de intreaga suflare romaneasca, ea simbolizeaza implinirea acelui mare si sfant dor secular – unirea tuturor tarilor locuite de romani“.

La 15 octombrie, regele Ferdinand a citit “Proclamatia Incoronarii”, in care, pe langa calduroase multumiri, a aratat ce isi doreste sa infaptuiasca pentru poporul sau: „Prin gratia lui Dumnezeu si vointa Nationala am mostenit Coroana Romaniei, dupa glorioasa domnie a Regelui Intemeietor. Suindu-ma pe Tron am rugat Cerul sa dea rod muncei, ce, fara preget, eram hotarat sa inchin iubitei mele tari, ca bun Roman si Rege.(…)Pentru rasplata trudelor trecutului, rog Cerul ca Poporul nostru sa culeaga in pace roadele lor binecuvantate si sa propaseasca in liniste, fratie si munca harnica. (…) Vreau ca Romanii din toate straturile sociale, insufletiti de nazuinta unei depline infratiri nationale, sa se foloseasca toti de legitima ocrotire a Statului. Vreau ca in timpul Domniei Mele, printr’o intinsa si inalta dezvoltare culturala, Patria noastra sa-si indeplineasca menirea de civilizatie ce-i revine in renasterea Orientului European, dupa atatea veacuri de cumplite zbuciumari.(…)”. (Din albumul „90 de ani de la Incoronarea de la Alba Iulia” – realizat de Muzeul National de Istorie a Romaniei, in 2012).

Regina era foarte mandra de vesmintele regesti. Iar pentru a ramane pentru eternitate o imagine a frumoasa a sa si a regelui, imbracati cu acele haine superbe a pus la cale o sesiune de fotografii cu ceva timp inainte de incoronare, dupa cum povesteste in insmenarile sale.„Coroana reginei a fost executata dupa schitele pictorului Costin Petrescu, artistul avand ca sursa de inspiratie coroana purtata de doamna Despina, sotia voievodului tarii Romanesti – Neagoe Basarab, asa cum apare ea zugravita in tabloul votiv al bisericii episcopale de la Curtea de Arges. Lucrata in stil bizantin de Casa de bijuterii Falize din Paris, coroana are pe laterale cate un pandantiv, cu cate un disc de care atarna trei siruri de margele, terminate cu o cruce gamata, ne completeaza povestea dr. Stefania Ciubotaru. Mantia reginei creata tot de Costin Petrescu a fost realizata prin subscriptie publica, lista fiind publicata in ziarul Universul. Poalele mantiei se desfasurau pe o lungime de 7 m, pe piept erau doua mari paftale de aur, iar pe bordura era blana de hermina. Mantia a fost lucrata de Elena Niculescu Frunzeanu, directoarea scolii de sericicultura si tesatorie din Bucuresti. Mantia regelui Ferdinand a fost tot creatia lui Costin Petrescu, dar a fost facuta la Paris, ca si mantia Mitropolitului Miron Cristea. Ca si mantia reginei, si mantia regelui a fost impodobita cu blana de hermina.”

Dupa ceremonia incoronarii, suveranii au pornit spre palatul catedralei, tot sub baldachinul purtat de ofiterii din Regimentul 1 si 4 Vanatori. ?naltii oaspeti, demnitarii civili si militari, misiunile straine si ceilalti asistenti la ceremonie au format un cortegiu care a urmat pe suverani la palatul catedralei. In pavilionul regal, regele si regina au semnat actul comemorativ al incoronarii.

Dejunul incoronarii

Dupa ce s-a semnat actul comemorativ, la ora 13:00 au avut loc doua dejunuri oferite de presedintele Consiliului de Ministrii – Ion I. C. Bratianu. Unul de 300 de persoane in Sala Unirii si unul de 700 de persoane in Sala Teatrului. In acelasi timp a avut loc si un ospat popular pentru 20.000 de persoane. La dejunul servit in Sala Unirii, meniul a fost pe masura importantei evenimentului si anume: – Caviar aux Blinis / Caviar cu blinii – Esturgeon du Danube r la Parisicnne / Nisetru de Dunare r la Parisicnne – Sauce Remoulade / Sos remulad – Filet de Boeuf Dauphine / File de vaca Dauphine – Aspic de Foie Gras / Pateu de gasca in aspic – Salade de Saison / Salata de sezon – Parfait pralinee / Parfait pralinat – Gaufrettes / Faguri de miere – Corbeilles de fruits / Fructe asortate – Truffes de chocolat / Trufe de ciocolata – Bombons / Bomboane – Cafe / Cafea Ca bauturi s-au servit vin de Dragasani si Dealu Mare (1907) si sampanie Capsa Brut, Rhein Extra, Cointreau si Fine Martel. Dupa dejun, la ora 14:30 a avut loc defilarea pe platoul de revista al cetatii Alba Iulia. Regele Ferdinand a trecut in revista trupele, insotit fiind de regina Maria, principele si principesa mostenitori si urmati de principii romani si straini, precum si de membrii militari ai misiunilor, de atasatii militari straini si de generali, toti calari. La orele 18.00, familia regala a parasit orasul Alba Iulia indreptandu-se spre Bucuresti. Un tablou complet al unei zile istorice oferit de dr. Stefania Ciubotaru, Muzeul National Cotroceni.

- Advertisement -spot_img

More articles

- Advertisement -spot_img

Latest article